În seara aceasta ies în oraș. Cu excepția festivalul de la care abia ce m-am întors, eu chiar nu prea am mai ieșit. Aș vrea să evit clișeicul ,,nu am timp”. Prefer să spun că în momentul de față am alte priorități.

Îmi amintesc că anul trecut pe vremea aceasta aveam deja câteva luni bune la activ de dormit pe bucăți și luat micul dejun la Dristor. Îmi e dor de acele zile, dar acum nu aș rezista cu un așa program. Apropo, dacă știe cineva tips & tricks pentru un somn de calitate, aștept. Nu aș vrea să dorm mai mult de 8 ore, aș simți că pierd toată ziua dormind. Vreau ca acele 6-7-8 ore să fie de calitate. Any help?

Nu știu ce voi face în seara aceasta. Până și machiajul a devenit un străin. Am realizat că de fapt, am oroare de ieșit în oraș. Pe lângă teama mea de a mă afla într-o mulțime de oameni necunoscuți, este ceva ce mă face să plec acasă din primele minute de pășit în Centrul Vechi. Acel lucru este întâmpinarea în localuri!

Cred că ați trecut și voi prin asta. Sunt fete, ori mai nou băieți, puse/puși să întâmpine oamenii în local. Ce fac ei nu e doar întâmpinare. Oricui îi place un Bună seara, masă pentru doi? Poftiți meniurile! Nu frățiwear. Ei vin în sufletul tău și îți turuie o poezie ,,Bună seara, vă invităm la restaurantul 13 scoici prăjite, să savurați o pizza cu ananas, un pește congelat, lava cake cu topping de limetă, ori să încercați din varietatea noastră de…” Între timp tu ai trecut deja pe lângă alte 5 localuri cu tot atâte discursuri care îți distrug atenția și tot cheful.

Știți cum era pe timpuri când intrai într-un Meli Melo și tipa îți spunea ,,Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?” Cu bani draga mea! Cred că dacă scoteai și băgai piciorul la mișto ele la fel ar fi spus. Erau programate jur! Așa și cu ăștia de te întâmpină în localuri. Doamne ferește că nu mă iau de bieții oameni, asta e munca lor, stau în picioare, lucrează de noapte, nu am de gând să judec așa ceva. În schimb am să îi judec pe ăia de au gândit această gogomănie.

Știți ce vreau să încerc de la localurile voastre când sunt întâmpinată așa? Întâmpinată  e mult spus. Eu merg pe străduță și jbaf începe moara să toace. Vreau să plec acasă! Îmi piere tot cheful. Plus că degeaba mă întâmpini cu bartai discursul, dacă atunci când vreau să îți mai cer un tacâm sau nota, dispari!

Și voi vă simțiți agasați de cei care vă întâmpină în loclauri?