Am aterizat azi din întâmplare pe profilul unei tipe.

Ok, ok, recunosc, eram pe profilul unui tip și dintr-un click în altul am ajuns la ea.

Simpla citire a numelui ei mi-a creat o stare de agitație și nervozitate. M-am gândit să îi scriu. Nu direct, căci sigur nu mai ține minte. Așa că îi scriu aici. O voi numi A. *Nu cea din Pretty Little Liars*

Dragă A,

Ești bine? Sănătoasă?

Văd că zâmbești în poze. Pari fericită. Mă bucur pentru tine  Nu te vreau fericită!

*Ăsta e momentul în care îmi dau seama câtor oameni aș putea să le scriu aceste rânduri folosind aceeași inițiala AHAHAHAHA*

Nu am să te iert niciodată pentru ce mi-ai făcut. Nu îți amintești? Îți voi reîmprospăta memoria.

Eram la liceu. Eram tinere, energice (mai mult tu) și zâmbărețe. Mi-ai intrat pe sub piele cu cârlionții tăi și pozitivismul molipsitor. Într-o zi mi-ai cerut o favoare. Ceva ce aș face doar pentru cei mai dragi oameni din jurul meu. Mi-ai cerut să îți împrumut o carte. Cartea se intitula ,,Cele 5 limbaje ale iubirii” O adorasem! Am lăudat-o în stânga și în dreapta și speram ca toată lumea să o prețuiască. Ți-am oferit cartea mea, recunosc, cu ceva strângere de inimă.

Astăzi, 10 iulie 2017, pe raftul bibliotecii mele este o ediție mai nouă a cărții. FIINDCĂ NU MI-AI ÎNAPOIAT-O NICIODATĂ PE PRIMA!! Deși m-am rugat de tine ani la rând. Mi-ai tot promis că o voi primi, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Băi știi cât de supărată sunt? Chiar și după atâția ani? Amândouă am terminat liceul, facultatea, iar eu tot supărată sunt.

Așa că oameni buni, vă rog din tot sufletul să nu îmi cereți să vă împrumut cărți. Am sechele.

P.S. Pentru astăzi v-am pregătit doar această descărcare de nervi fiindcă recomandarea de carte o amân pentru mâine. Am citit ceva foarte interesant și vreau să-i fac o recenzie ceva mai elaborată, mai ales că se leagă de istorie. Sper să vă placă! 😀