În fiecare seară stau pe Youtube. Zic că mai stau câteva minute și după bag somn. Mă mai uit la clipul postat azi de Mariciu și gata. Apoi descopăr că nici pe cel de ieri nu l-am văzut. Apoi mă uit la unul mai vechi, doar pentru că îmi place acel episod. Apoi mă uit la altele și mai vechi, despre a căror existență nu avea habar.

Repet, toate aceste lucruri se întâmplă seara. Adicătelea la 12 noaptea, eu mă uit cum Marian și Georgiana bagă în ei burgeri, clătite, paella și mici de la Obor. Băi și mă ia o poftă… de zic gata frate, de mâine weekend de weekend merg să mănânc și eu ce mănâncă ei!

Sâmbătă a fost ziua cea mare. Ziua în care am mers la cârciuma/bodega/restaurantul La Copac. Este decorat în sitl tradițional, meniul lor îți lasă gura apă și te duce cu gândul la mâncarea ,,de acasă”. Mâncare pe care cred că toți o adorăm. Că o fi bio, că nu o fi, că o avea grăsimi, mâncarea de acasă e cea mai bună. Nu neapărat pentru gust, ci pentru ce îți transmite acea mâncare.

Decisesem cu câteva zile înainte ce îmi voi comanda, eram toată o fericită. Urma să sărbătoresc cu al meu bade aniversarea noastră și nici nu apucasem să îl cinstesc de când cu noul job. Amândoi fani Mariciu, am zis că e ocazia perfectă.

Vineri sun pentru rezervare. Eu, deșteaptă rău cu duhul, sunam vineri seara pentru a rezerva o masă sâmbătă la prânz. Bună ziua, vrea sho o rezervare pentru mâi… Îmi cer scuze, dar nu mai avem locuri pentru mâine. Nici nu apucasem să spun ora, dacă înăuntru sau în curte, visul meu se năruise.

Ne-am ales cu o limonadă la ceainăria mea preferată, un cheesecake și haleală de la Auchan la cinema. Văzurăm Alien: Covenant. Nici nu m-am speriat…

Mâi încercăm la copăcel. Mai încercăm 😀