M-am încumetat să citesc în sfârşit o carte scrisă de Marc Levy. M-am tot ciocnit de autorul francez în perioada liceului. Simţeam că tot metroul citeşe Marc Levy, iar la târgurile de carte, operele sale umpleau standuri întregi.

Am primit de ziua mea romanul Hoţul de umbre şi m-am bucurat enorm căci din titlu mi-am dat seama că nu o să fie un roman mega siropos. Sigur o să fie ceva psihologic, poate chiar SF şi fix aşa a fost!

Nu ştiu numele personajului principal. Nu ştiu dacă nu am fost eu atentă, sau pur şi simplu nu a fost specificat. Personajul principal este un băieţel cu o abilitate nemaipomenită. El poate fura umbrele celor din jur. Partea interesantă este faptul că umbrele, odată furate, îi împărăşesc hoţului diferite secrete. În general este vorba de stările emoţionale prin care trec posesorii lor, stări despre care ei nu ar vorbi.

Părinţii săi se despart şi ani buni se va învinui pentru plecarea tatălui său. El şi mama lui se iubesc enorm, dar cu toate acestea, nu îi împărăşeşte problemele sale. Îi este teamă să îşi expună talentul, de teama privirilor neînţelegătoare şi nu doreşte să îşi împovăreze mama şi cu alte probleme. Într-o excursie bine meritată la mare, se îndrăgosteşte de Clea, o fetiţă surdomută. Această fetiţă îl face să uite de supărările de acasă şi îşi promit că se vor revedea.De aici  povestea ia o întosătură tristă. El şi Clea nu se reunesc următoarea vară, nici următoarea, nici următoarea…

În partea a doua avem deja un adult, student la medicină. Se schimbă total firul poveştii, tonul, plus că ţi se vor umezi ochii dând pagină după pagină. Dacă aveţi prieteni la medicină cred că înţelegeţi. Este al naibii de dureros să ştii că din dorinţa de a face bine altora, aceşti oameni nu mai au timp de ei, nu îşi mai văd capul de treabă, ajung să îi ignore în mod neintenţionat pe cei dragi şi li se reproşează acest lucru. Ştiu că este groaznic să te simţi ignorat de cineva la care ţii şi de la care te aştepţi sărăspundă nevoilor tale, dar consider că trebuie să înţelegem că ei nu au altă variantă. Oamenii ăştia îşi vând timpul liber, tinereţea, nervii şi orice resură a lor, pentru a face bine. Ani de studiu, de nopţi nedormite, reproşuri şi oameni care pleacă din vieţile lor dezamăgiţi ca apoi să facă bine unor necunoscuşi.

*insert big crocodile tears*

marclevymarclevy2marclevy3

LITTLE SPOILER ALERT: Spre final o bârceşte autorul, căci transformă romanul în ceva cam siropos. Eu una, cred că mai bine rămânea la un final trist. Dacă eşti curios/curioasă de cât de siropos este finalul, cartea o găseşti aici. Voi ce aţi citit de Marc Levy? 😀