Mă număr printre tinerii la început de carieră. Tinerii ăia frumoşi şi liberi care se împart între seriale, actualizări de CV, viaţă socială şi somn. Ne sângerează timpanul de la atâta ,,Eu nu mă duc să lucrez pe 1000 de lei” şi de ,,în afară e altă viaţă frate!” De parcă imediat cum păşeşti pe teritoriu neromânesc eşti întâmpinat cu lingouri de aur, fructe de mare flambate şi un somalez mângâie aerul cu frunze de palmier pe lângă tine.

Unii ar spune că ai ghinion că te-ai născut în România, alţii, că e noroc. Noroc căci te căleşte. România te căleşte datorită briocraţiei, uşilor închise, mentalităţilor, judecăţii lipsite de argumente solide a aşa zișilor  credincioşi şi mai ales, de  abilitatea de autocritică dusă la extrem.

De ce oare întâlnim extreme? De ce avem tineri studenţi care împart pliante în frig şi tineri care nu au terminat liceul şi stau acasă de ani de zile, dar ei încă nu au trecut de bronze în League of Legends?

Motivele sunt multe:

  1. Hârtia

Dacă nu ai terminat drept, medicină sau inginerie ţi se cere hârtia. Nu diploma care să ateste că tu eşti şcolit în domeniul x, strict hârtia! Ţi se spune din capul locului, încă de la interviu, că nu contează ce faci, doar să ai hârtia. Acest lucru nu se întâmplă fiindcă angajatorul te vrea prost, ci fiindcă legea e făcută în aşa fel încât să nu te poată angaja pe postul dorit, pe un salariu cât de cât, fără acea hârtie. De ce credeţi că părinţii noştri au fost puşi să facă facultate după zeci de ani de la absolvirea liceului? Nu fiindcă nu se descurcau la job, nu fiindcă angajatorul era nemulţumit, ci fiindcă statul a decis că hârtia aia e importantă. Aparent, statul nu doreşte să salveze copăcei.

2. Experienţa

Ai 19 ani şi ţi se cere experienţă. Aplici  pentru un job entry-level care culmea, îţi cere exprienţă, ceva skill în photoshop, încă vreo 5 programe de care nu ai auzit, engleză avansat,etc. Btw, chiar şi pentru tăietor şaormist ai nevoie de experieţă (nu mă credeţi? search pe ejobs) Eşti tânăr, nu te iau că nu ai experienţă. Ai experienţă, nu te iau că ceri prea mulţi bani. Cerc vicios appears!

3. Pretenţiile

Anul 3 de facultate, cursul de Dezvoltare şi planificare urbană. Proful ne întreba cam ce salariu de început ne-ar mulţumi. S-a răspuns în prima bancă: 1500 de lei. În spatele meu, o duduiţă blondă (draga mea, nu ai idee cât mă bucur că am terminat facultatea căci nu mai trebuie să îţi aud vocea enervantă) a grăit destul de tare încât să audă şi să îi deranjeze pe cei din jur, dar nu destul încât să audă şi proful următoarele: 1500 de lei? Ce să fac cu 1500 de lei? Nu-mi ajung nici de chiloţi! (a se insera cel mai accent moldovenesc cuplat cu sictireală) Ea clar nu calculase că 1500 de lei în mână înseamnă 2100 lei brutul, adicătelea angajatorul să cheltuie vreo 2583 de lei cu ea.

4. Lipsa unei instituţii pentru specializarea pe care ţi-o doreşti

Câţi oameni nu lucrează în domenii total paralele cu ce au studiat? Sau care eventual sunt într-un domeniu care în România nu se studiază. La noi dacă vrei să continui cu turismul, cu ospitalitatea, lumea o să creadă că vrei să te faci ospătar la Restaurant Prosper. Aşa că îţi faci bagajul şi pleci în Elveţia , în Olanda, în S.U.A., în state unde turismul nu e egal cu ospătăreala. Şcoli de meserii nu mai avem, iar facultatea, în majoritatea cazurilor, ştim cu toţii cum se face.

Şi ne întoarcem la punctul 1-hârtia. O hârtie cu care te trezeşti în braţe şi nici tu nu ştii de ce. Ca să mă fac înţeleasă, voi face referire la Facultatea de Administraţie Publică din cadrul SNSPA, facultate temrinată de subsemnata. În 3 ani de facultate nu a venit un prof să ne spună: ,,Haideţi agaricilor să vedem cum se completează o declaraţie de avere, cum ceri nu ştiu ce adeverinţă de la ANAF, cum completezi diferite cereri.” Poate vi se pare tâmpit să te înveţe cineva cum completezi o cerere, dar eu consider că e nevoie de aşa ceva.  Exact cum în şcoală e nevoie ca în loc să îţi îndobitocească mintea cu familia e formată din bărbat şi femeie, să te înveţe să te legi la şireturi, să oferi primul ajutor, chestii folositoare. Chestii pentru care unii, ar sări de cur în sus că trebuie să te înveţe părinţii, dar care uită că mai există şi orfani… Aşa că stai chill, pe hârtie eşti specialist în x domeniu, dar în practică ţine doar de pasiunile şi tăria ta.

Nu o să îi pese nimănui de sănătatea ta, de ce îţi doreşti de la viaţă, dacă eşti îndrăgostit/ă. Te vei confrunta cu situaţia A. ,,Uite-l şi pe leneşul ăla, nu lucrează că vai domne e student, nu o să facă nimic în viaţă.” ori cu situaţia B. ,,Eh ăla nu mai trece pe la facultate că lucrează, cred că a rămas şi repetent, vai mama lui.”

Aşa că dacă citeşti asta în drum spre un interviu şi  îţi întinde cineva un pliant, ia-l. Uită-te pe el căci probabil te îndeamnă să te apuci de videochat. Adult/non-adult, e alegerea ta. În domeniul ăsta piaţa muncii o duce bine. Cel puţin asta denotă din silicoanele şi maşinile cumpărate peste noapte.