Sunt puţine romane de dragoste de care m-am putut lipi. Pânza de păianjen a Cellei Serghi şi Sufletele Pereche creionate de Cecelia Ahern erau singurele la care reveneam cu drag în orice clipă. Am fugit ca dracul de tămâie de trilogia Fluturi şi De vorbă cu Emma este un pdf prăfuit din calculatorul de acasă.

Îmi e teamă de clişee. Îmi e teamă că m-aş lăsa absorbită de ele şi după aş turui doar despre acele personaje ireale care au rămas pe veci împreună.

De Cronica unei despărţiri nu mi-a fost teamă. Am găsit-o întâmplător pe facebook şi a fost dragoste la prima vedere. Am comandat-o şi peste câteva ore m-am dus la un atelier gratuit de scris în Cărtureşti. Tot acolo, am cunoscut şi autoarea. Ce noroc pe mine! Mi-a înmânat cartea şi am citit cu atâta poftă motto-ul, un citat din Pânza de păianjen. Nănuc, tânjea după al ei boem Alex Dobrescu. Fata fără nume din cartea Andreei, tânjea după un Alex în bluza lui de trening neagră, care trăgea dintr-un Kent.

14615859_10209631561803446_3175316712556093418_o

Citeam într-o zi, cum te-ai simţi dacă rătăcit printre rafturi, ai alege la întâmplare o carte şi citind rândurile de pe spate ai realiza că acea carte, e despre tine? Mi s-a părut un subiect incitant, dar nu m-am gândit că voi trăi aşa ceva. Cronica unei despărţiri este despre o fată fără nume care suferă din pricina despărţitii de Alex şi prezintă etapele despărţirii. Faza de negare, sentimentul că suntem înlocuiţi, că altcineva merge acum în locurile unde am fost noi, obsesia creată pentru acel om şi amalgamul de sentimente care ne cutreieră mintea.

I-am povestit lui V câteva pasaje, uneori trimiţându-i chiar poze, căci i-a venit greu să creadă că am găsit aşa ceva într-o singură carte. Oh cât mi-aş fi dorit să ştiu de această carte în timpul verii. Mi-ar fi uşurat cu mult viaţa!

Citind-o, nu doar că m-am regăsit,  dar coincidenţele de nume şi de reacţii pe care parcă le copiasem la indigo cu această fată fără nume m-au făcut să nu pot lăsa cartea din mână. Am urcat într-un autobuz greşit în drum spre casă, am adormit la 3 dimineaţa cu televizorul şi toate becurile aprinse. Am uitat de orice altceva era în jurul meu. Voiam să aflu ce face protagonista. Cât îl va mai ierta pe Alex? Cât o va mai răni?

Ştiu că povestea unei despărţiri nu e ceva nou. Dar, dacă aţi trăi ce a trăit fata fără nume nu cred că aţi mai avea puterea să ieşiţi din casă. Cartea asta m-a făcut să râd la cât de prostuţă am fost. Ce am trăit eu, nici nu se compară cu răul făcut de Alex cel din carte. Poate sună cinic, dar uneori te ajută să vezi că alţii au trecut prin experienţe mult mai grele (chit că sunt doar personaje dintr-o carte). Te face să realizezi că tu, te-ai enervat dintr-un fleac.

Vă recomand cartea cu atâta drag! Este o lectură uşoară care sigur o să vă ajungă la suflet. Este scrisă sub forma unui jurnal în care vă veţi cufunda şi veţi trăi la maxim fiecare moment. Am plâns când Alex nu a fost în stare să aleagă între:

,,o tipă care nu-ţi iese din cuvânt, dar care nu te face fericit? Sau să fii cu nebuna asta care, da, te scoate din sărite destul de des, dar te face să te simţi în al nouălea cer?!”

(Maria)

Nu vă voi da spoilere legate de final. Vă las pe voi să aflaţi decizia fetei fără nume. Cred că orice fată se va regăsi în această carte. Este povestea unei fete îndrăgostite lulea de băiatul care profită de dragostea ei. El ştie că-i face rău, dar mai ştie şi că ea nu va pleca niciodată de lângă el…Oare aşa să fie? 😀

Cumpăraţi cartea de aici! Ce-i fain este că Andreea, a publicat cartea prin self-publishing, adicătelea nu se ocupă o editură de ea. Aşa că dacă selectaţi predare personală o veţi şi întâlni. Este o scumpă! Şi o să vă puneţi întrebarea: Eu ce făceam cu viaţa mea când eram de vârsta ei?

Cumpăraţi cartea! Vreau să o comentăm împreună. Să îmi povestiţi dacă aţi trecut prin experienţe asemănătoare, cum aţi trecut peste şi să ne minunăm împreună de frumuseţea de copertă! ❤

O găsitiţi pe Andreea aici şi aici, oh şi aici.