Am citit în metrou această leapşă pe blogul rawscientist, btw, îmi place la nebunie acest blog. Dacă vreţi să invăţaţi despre simplitate, naturaleţe si cum să vă bucuraţi de ce aveţi, citiţi blogul acesta, e ca o  gură de aer proaspăt după toate site-urile împopoţonate şi goana după like-uri.

În bara din dreapta, nu ştiu dacă aţi observat, am nişte widget-uri de la goodreads, mai exact ce carte citesc acum şi parcursul reading challenge pe 2016. Citesc Fata din tren de Paula Hawkins şi este a 10a carte din cele 20 pe care mi le-am propus să le citesc anul acesta. Menţionez că challenge-ul l-am pornit abia prin septembrie, cand aveam 6 cărţi la activ.

Mi-am permis să preiau această leapşă fiindcă eu sunt de părere că este nevoie de mai multă ,,carte” pe net. (a sunat dubios) eu caut review-uri pentru cărţi, ca şi pentru un film sau un serial. S-au dus vremurile cand alegeai o carte fiindcă avea copertă mişto şi nu cred că trebuie să ne demoralizăm că ,,vai doamne, lumea nu caută cărţi”. La webstock, era o doamnă care şi-a exprimat indignarea despre cum un clip al ei în care vorbea despre o carte a strâns câteva vizualizări şi unul cu flotări sute. Recomandarea unui tip din sală a fost să facă recenzia în timp ce face flotari, ceea ce a provocat o criză de râs în sală şi cred eu chiar i-ar aduce vizualizările dorite. Până la urmă, aşa cum a spus şi Bromania, pe net cauţi entertainment, cauţi altceva. Vrei carte? Mergi la librărie! Dar, există o categorie de oameni, printre care mă număr şi eu care caută recenzii de cărţi, recomandări, noi apariţii, etc. Poate suntem puţini, dar ce contează?

Să purcedem!

Carte, e-book sau audiobook?

Voi alege mereu cărţile. Am cărţi în format pdf pe tabletă şi în pc, dar pur şi simplu nu le pot citi. Am reuşit cu vreo două (The Secret şi Carrie) dar cu greu. Prefer sa dau paginile, să îmi pun un semn de carte, plus că faci networking cu cărţile! Ajungi la muncă, aşezi cartea pe birou şi e imposibil să nu apară cineva ,, oh şi eu am citit-o, e mişto!” Chiar şi în metrou, îţi poţi găsi tovarăşi iubitori de acel gen şi bam, uite-ţi nişa!

Trebuie sau nu să judeci o carte după copertă?

Clar nu! Tatăl meu are seria neagră, acea serie de romane poliţiste scrise de autori suedezi, distribuită de Gazeta Sporturilor, iar coperţile sunt boring af. Nu au nimic cu care să atragă, insă tata le-a citit pe toate şi mi le-a recomandat pe cele mai bune: Oraşul borcanelor şi Prinţesa gheţurilor. Dacă nu mă înşel, seria pornise chiar cu primul volum din Bărbaţi care urăsc femeile, un roman poliţist de excepţie, abia aştept să cumpăr restul trilogiei. Şi dacă vă întrebaţi cumva, da, tatăl meu îi recomanda fiicei sale de 18 ani să citească cărţi poliţiste cu omoruri, violuri, bdsm & company. Eu i-am recomandat Mizerabilii, facem echipă bună!

Care sunt cele mai bune liste de cărți de citit într-o viață?

Nu ştiu să spun neapărat titluri, dar aş putea numi anumite genuri de cărţi. Cred că fiecare are anumite stiluri pe care le îndrăgeşte, de aceea nu cred în persoane cărora nu le place să citească, nu există aşa ceva! Cei care spun asta nu şi-au găsit un gen care să le placă. Când te obligă profa să citeşti Ciocoii vechi şi noi, te cred şi eu că începi să uraşti cărţile.

Cred că oricine ar trebui să încerce romanele Agathei Christie şi cărţile de dezvoltare personală.

Ar trebui sau nu să împrumut cărți cuiva?

Dacă eşti sigur că va avea grijă de ele, da.

Mi s-a întâmplat să împrumut o carte dragă mie şi nu ştiu cum a ajuns la altcineva, idea este că s-a întors la mine într-o stare deplorabilă. Ştiu că de multe ori calitatea hârtiei şi a coperţii lasă de dorit şi e nevoie de mare atenţie să întreţii o carte, mai ales dacă te deplasezi cu ea.  De atunci, nici nu cred că am mai împrumutat.

În liceu am păţit o chestie şi mai naşpa, am împrumutat-o şi nu am mai primit-o inapoi… Încă mi se sfâşie inima când mă gândesc. Era vorba de Cele 5 limbaje ale iubirii. Anul acesta am recumpărat-o.

E ok să citesc mai multe cărți o dată?

Eu zic că da, depinde de ritmul tău. Eu spre exemplu, am citit în paralel Emma, de Jane Austen (un stil greoi, cu pixul după mine, dicţionarul de engleză) şi Hit Yourself de Florin Grozea despre care v-am povestit într-un post anterior.  O carte grea, aproape 400 de pagini, scrise mărunt, într-o engleza de pe la 1800 şi o alta, până în 200 de pagini, aerisită, bine împărţită pe capitole şi idei, au mers zic eu mână în mână. Cartea lui Florin, fiind o lectură uşoară, m-a ajutat să termin mai repede Emma, căci nu mai puteam, simţeam cum urăsc fiecare personaj!

E ok să scrii cărți?

Ce intrebare :)) Aş zice că scriu de când mă ştiu, dar asta a fost de fapt desenatul. Cum adică dacă e ok să scrii cărţi? Să scrii e aşa fain! Eu am scris, nu cărţi, dar poveşti. Îmi place la nebunie să creez situaţii, personaje, ba chiar am o dambla ca atunci când sunt la metrou să îmi imaginez că sunt un personaj creat de mine, un fel de female matrix, lel.

E important să citești autorii premiați(Nobel, Pulitzer,Booker etc)?

Dacă filmele de Oscar nu prea m-au impresionat de ce ar face-o o carte premiată? Asta depinde de gusturile fiecăruia. Mie îmi plac Agatha Christie şi Cecelia Ahern, dar tu poate ai dat iama în librărie udă toată să îţi cumperi  Jurnalul unui Adam, despre ce vorbim?

Cât de des e bine să citești?

Eu sunt în plin process de a ajunge la performanţa unei cărţi pe săptămână. Pentru mine asta e o performanţă, la care tot lucrez. E aşa fain să poţi citi în sfarşit ce iţi doreşti fără să ai a doua zi examen la administrativ. De vreo lună citesc aproape zilnic, mai ales când plec la drum lung. Pentru că sunt punctuală, obişnuiesc să îmi iau o carte cu mine şi dacă ies la un cico, nu ştii cât întârzie cealaltă persoană şi o carte te salvează ca să treacă timpul mai uşor şi să nu te enervezi. Cred că dacă trece o săptămână fără să citeşti, e sad.

Dacă eşti blogăraş şi citeşti asta, te invit cu mare drag să răspunzi şi tu 😀