09.40 Cobor din autocarul de Mangalia la Hotel Horoscop. Alerg să prind un 32 şi mă gândesc cu groază la câte mai am de făcut şi că la 09.10 am tren spre Braşov.

01:59 Mă bag în pat în timp ce scrollez pe Facebook. În minte recpaitulez: ghiozdanul e făcut, mi-am pus pix să completez cupoanele de tren, Cola e în frigider ca să nu pic de somn când urc pe Tâmpa şi deja ştiam ce sandwich îmi voi lua de la Subway, sub de 15 cu pui teriyaki şi pâine cu miere şi ovăz.

07.00 Mă trezesc. Fac repede un 3în1 şi mă duc să ud florile şi să hrănesc papagalii şi hamsterul. Verific lista, mă îmbrac şi mă machiez. Verific dacă rezervarea printată e în portofel, banii, şapca, îmi iau tenişii şi o zbughesc.

Plănuisem plecarea la Braşov de vreo lună. Prietena mea, căreia îi vom spune V ca să o ardem scriitoreşte, se învoise de la muncă pentru această plecare. Eu îmi scurtasem fuga la mare cu o zi pentru această plecare, ce să mai, dorinţa de a da o fugă la Glaze Haze fu’ prea mare.

Ziua începuse destul de prost. Eu eram ruptă de somn, iar V era panicată că nu găseşte înlocuitoare pentru azi. Cine să răspundă la 7 dimineaţa la întrebarea: Vrei să munceşti pe bani Duminica? Too mainstream. Încerc să o calmez în timp ce mă uit pierdută la maldărul de vase care s-a adunat în chiuvetă.

Pe la 08.10 reuşesc să plec. Prind 139 cu aer condiţionat şi mulţumesc sfinţilor, dar la Cotroceni, îmi închide 93-ul uşile în nas.

V ajunsese de ceva timp în gară. Grăbesc pasul şi pornim spre Subway ca să îmi iau mult doritul sub. Nu am stat în viaţa mea atâta după un sub! V era încă panicată că nu ştia dacă are sau nu înlocuitoare pentru azi. Ziua clar nu începuse bine.

Ajungem la panoul din Gară şi ne uităm după trenul 15930. Mai erau 10 minute până să intre pe linie şi nicio informaţie. Gara era plină! Un tren care ducea la Mangalia avea întârziere de 190 de minute! Pentru ce mai există CFR?

Panoul arată într-un final că are întarziere 10 minute trenul nostru…au fost de fapt vreo 15, csf? n-ai csf. Degeaba e tren privat, caci şinele tot de CFR sunt făcute, adică nema investiţii.

Noi mergeam cu SOFTRANS, aer condiţionat, wi-fi, rezervare online, lux! Asta până vedem că la linia 2 se strânge buluc lumea din gară şi că pe trenul nostru scrie Constanţa. Dă-i şi fugi că cealaltă jumătate de tren pleacă la Braşov. Cumva, nu ştiu cum, am găsit locurile noastre în doi timpi şi trei mişcări. Trenul era full, toată lumea se agita şi noi deja salivam la gogoşi. Dar eram în tren, aveam locuri, nu mai conta nimic…

12042888_722849281148034_2309444772811904811_n.jpgÎmi pun şapca în cuier şi scot pixul să completez cupoanele. Mereu uit să iau pix cu mine şi acum dădeam pe afară de mândra ce eram că nu mă va mai blestema duduia cu biletele că vreau reducere da’ cupoane completate nema. V îşi  deschide geanta şi o văd cum îşi pune mâinile în cap:,,Am uitat cupoanele de tren acasă!” Eu eram încă chill. E prietena mea, îi plătesc eu difernţa, 15 lei, ce naiba. Mă gândeam că poate cu ochi furmoşi (ai mei) şi fluturatul din genele ei super dese poate ne lasă să luăm ambele bilete cu cupoanele mele. Scot portofelul: ,,Am uitat şi eu cupoanele! Ce facem?” Ăla a fost momentul de panică. Momentul în care am realizat ce aeriene suntem şi că am planificat atâta plecarea, ca acum…să dăm chix.

De-a lungul timpului tot apăruse întrebarea, mai mergem? Eu fugeam de la mare, ea nu găsea înlocuitoare, dar noi tot ne-am încăpăţânat să mergem. V se uită la mine dezamăgită şi îmi spune: ,,Nu mai mergem…”

Aşa că hai să coborâm din trenul care se aglomera precum H&M la deschiderea unui nou magazin. V s-a strecurat iar eu a rămas în urmă. Ea coboară şi văd că se apropie uşile. Am vrut să bag mâna între ele, în ideea că senzorii vor detecta că e un omuleţ acolo şi se vor deschide. Ei aş! Uşile nu au simţit prezenţa mea, iar în mână ţineam punga cu sub-ul, care a fost prinsă între uşi! V, împreună cu alţi oameni de pe peron, se uitau miraţi la un sandwich prins între uşile trenului. Ea se uita după mine, dar din mine mai rămăsese doar sandvwich-ul. Chiar mă gândeam, în timp ce trăgeam de pungă, cum ar fi fost să plece trenul în momentul ăla. V să se uite panicată cum trenul părăseşte gara, iar sub-ul meu să fluture tot drumul până la Ploieşti, sau Câmpina, unde naiba o fi prima oprire. :))

Într-un final s-au deschis uşile şi sub-ul meu era intact. Ne-am încercat norocul la trneurile regio şi regiotrans…toate plecau după 12 aşa că plecăm acasă dezamăgite. Ne urcăm în 105 şi pornim spre Afi să ne înveselim cu o cafea şi o tură de shopping. De parcă nu era ziua deja plină de peripeţii, pe drumul de la Apaca relaizez: ,,Mi-am uitat şapca în tren! În cuier!” Şapcă pe care, uitasem să o iau la Mangalia şi rămăsese în cuier, căci eram prea dornică să scot pixul să completez cupoanele. Cupoane, pe care nu le luasem căci la Mangalia am fost cu autocarul şi nu aveam nevoie de ele.

Am postat pe pagina celor de la Softtrans şi chiar sper să o regăsesc. Dacă nu, cine o găseşte sper să se bucure de ea. Căci eu deja mi-am luat alta din H&M, doar că nu am mai găsit pe negru, aşa că am luat pe verde. Capture.PNG

Ce am învăţat din această peripeţie?

  1. Să nu mă mai enervez când ai mei mă întreabă: ,,ai luat aia, ailaltă?” De acum încolo îi voi ruga să mă sune să mă întrebe nu doar dacă am luat x chestie, ci să mă întrebe şi unde am pus acea x chestie, ca nu cumva să rămân cu impresia că e pusă nu ştiu unde şi când ajung la destinaţie surprize/surprize;
  2. Să nu mai plec la drum, când tot ce se întâmplă înainte de plecare pare să îmi dea semne că mai bine stau dracului acasă. Ca atunci când intuiţia îţi proiectează în subconştient că o anumită persoană nu e ok şi că nu ar trebui să te apropii de ea, dar tot o faci;
  3. Că din moment ce nu mai sunt studentă trebuie să folosesc cupoanele rămase cât mai pot;
  4. Că data viitoare, mergem la Braşov să stăm mai mult, ca să ne iasă pe nări pofta de Gogoşi :))

Acum sperăm să nu uităm ceva şi la drumul spre Cluj. Dacă tu nu eşti uituc şi vrei să mergi la Braşov, zilnic, la 9.10 ajunge trenul în Gara de Nord şi dai 15 lei pe bilet, cu cupoane. E mişto că poţi face rezervare on-line, iar plata, se face în tren. Pofta să vă fie mare la gogoşi şi stomacul, asemenea!