Am 21 de ani şi  timp de 19 ani am ascultat de profesori, am alergat după ratb, am tocit informaţii care îmi provocau dureri de cap cu fiecare pagină dată şi am strâmbat din nas la comentariile colegilor.

Dacă un an de zile am tot auzit întrebarea ,,Cum stai cu licenţa?” acum, tot ce aud este ,,Unde dai la master?” Parcă toţi aceşti oameni uită că acum două săptămâni făceam lista de tabele şi figuri din licenţă şi ar fi trebuit ca printre exemple de înregistrări contabile să îmi strofoc mintea gândindu-mă la un master?

Sunt bine, mulţumesc de întrebare. Nu, chiar nu am obosit. Evident că mai vreau încă doi ani de mers la şcoală şi să simt cum mi se topeşte creierul din pricina nepăsării unor profesori, atitudinii studenţilor şi mai ales, îmi e aşa un dor de aglomeraţia din ratb…

Dar nu despre asta vrau să mă plâng azi. Vreau să mă plâng de faptul că nu înţeleg ce te învaţă şcoala de fapt. Nu înţeleg de ce şcoala, nu îmi oferă informaţii care să mă ajute să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu. Poate ar fi trebui să dau la psihologie, căci mi-aş dori ca şcoala, să ne înveţe să îi înţelegem pe ceilalţi.

Mi-aş fi dorit tare mult să mă înveţe şcoala:

  1. Cum porneşti o converaţie. Mi se pare haios că ţi se impune să zbârnâi la prezentat de power point-uri, dar nu suntem învăţaţi chestii elementare, de genul, cum te bagi in seamă cu colegii? Cred că un copil de câţiva anişori şi timid are neovie de astfel de informaţii;
  2. Că suntem diferiţi. Că unul are tatuaje, altul e gay, altul se cuplează la 14 ani cu cineva de 20;
  3. Că orice ai face vei fi judecat. Că poţi tu să fi pâinea lui Dumnezeu şi cu zâmbetul pe buze non-stop, tot vei fi judecat;
  4. Că dacă îţi asculţi inima când mintea îţi spune că faci o greşeală există riscul să suferi al naibii de tare, dar să trăieşti cele mai mişto experienţe;
  5. Că e pentru binele tău să te gândeşti uneori doar la tine;
  6. Despre sex. Am făcut ore de educaţie sexuală. Ţin minte că veneau nişte omuleţi olecuţă mai mari decât noi care cred că intrau în sevraj dacă trecea un minut fără să pronunţe ,,HIV” ,,sarcină nedorită” şi ,,abstinenţă ftw”. Ar fi mişto ca la educaţie sexuală să te înveţe că uneori eşti atras strict fizic de cineva şi că nu e nimic anormal în asta;
  7. Că nu o să îi pese nimănui că ai bac, admitere sau licenţă. Tot vei trece prin despărţiri, şeful te va ruga să stai peste program, mama ta îţi va reproşa că ai plecat cu cămaşa necălcată şi vor considera faptul că eşti încă în şcoală abrogă orice criză de nervi sau de plâns. Treci prin multe şi va trebui să te descurci cumva, în general singur;
  8. Că trebuie să ai şi ceva bulan în viaţă. Aşa că trebuie să profiţi de orice ocazie pentru a te dezvolta şi să nu stai să aştepţi norocul. Uneori trebuie să ţi-l construieşti;
  9. Că profesorii nu sunt nişte fiinţe pe care să le admiri neapărat. Sun şi ei oameni, se mai scarpină şi ei între picioare, chiar când…îţi predau….
  10. Că după ani în care ai auzit replica ,,datoria ta este să înveţi!” ţi se dă răgaz o săptămână şi după se aşteaptă să te angajezi peste noapte, să îţi găseşti sufletul pereche şi să torni vreo doi plozi;
  11. Să gătesc/ să cos/ să schimb un bec/ să acord primul ajutor/ să ştiu să dau un pumn în cazul că sunt atacată.

Acestea fiind spuse, de ce să mă înghesui pe holurile unei universităţi pentru a urma un program de master?

P.S. Dacă eşti oligofren şi consideri că toate aceste lucruri intră în categoria lucrurilor pe care le înveţi de la părinţi, te rog să te întori la vizionat mireasă pentru fiul meu…sau fă o petiţie!