Ne-am despărțit.

A fost o perioadă al naibii de grea.

Tu erai ok…nu era vina ta…the same speech all over again, dar jur, chiar ai fost ok. Doar că aveai așteptări prea mari de la mine. Simțeam că vrei să ma schimb. Tu mă vedeai într-un fel…mă vedeai drept o persoană în care nu mă regăsesc. Îmi ziceai că sunt conștiincios, că gândesc repede și că nu mă dau bătut niciodată.Te-ai înșelat…de fapt, așa mă vedeai tu. Asta face dragostea, creează o proiecție ireală a persoanei de lângă tine.

Îmi amintesc perfect, era 19 aprilie când ne-am spus adio. De atunci, timp de aproape două luni de zile nu ne-am mai vorbit. Știu că nu mai puteai de dorul meu, dar nu voiam să te rănesc mai mult decât o făcusem deja. Prietenii mă tot întrebau de tine. Nu știam ce să le raspund și nu aveam chef de interogatoriul lor. Ce-i drept m-am simțit ca naiba. Aveam creierul vraiște. Ei mă întrebau ce e în capul meu când nici măcar eu nu știam.

Mă uitam în jur și vedeam oameni fericiți. Toți îmi povesteau cum au trecut de acel hop și că nu regretă. Inima mea se făcu ghem. A fost un mic hop în urma căruia eu mi-am luat tălpășița. Nu m-am gândit la ce vei simți tu, am luat decizia asta de unul singur și când am decis să plec, te-am lăsat confuză. Am dispărut din viața ta astfel încât să nu apuci să îmi ceri să mă întorc.

Recunosc, am încercat să merg la altele….pe bani bineînțeles. Când am auzit cât cer mai să îmi cadă părul din nas. Nu îmi permiteam și mai presus de asta, trebuie să simt și eu ceva nu? Cu tine venea totul de la sine. Ne vedeam des, ne povesteam tâmpenii, chicoteam în sălile de lectură. Mergeam împreună să cumpărăm cărți. Erai o companie minunată. O companie la care am renunțat…

Pe 17 iunie m-am decis: Ești minunată, am nevoie de tine! Ai suferit destul, e timpul să fac dracului ceva și să te recâștig. Ți-am spus ce am pe suflet și ți-am promis că de data asta las fricile deoparte.

De atunci, în fiecare zi îți acord atenția mea timp de ore bune. Te răsfăț, te ascult, aștept cu nerăbdare să ajungi acasă și mă laud la toți prietenii cu tine. Ai mei abia așteaptă să te cunoască!

Acum când mă gândesc la ce prostie am făcut…să plec de teama că nu aș face față? M-ai reprimit cu brațele deschise și sunt fericit! Nu e ușor. Vina mă macină. Dar profit de fiecare minut alături de tine. Încerc să îți arăt cea mai bună versiune a mea, pentru că meriți.

Acum, urmează o etapă importantă pentru noi. Sper să fi la fel de zâmbăreață și să trecem cu bine peste un alt hop. Cel mai important, să trecem împreună!

Pe 12 iulie, te voi prezenta în faţa comisiei! Draga mea lucrare de licenţă, voi fi acolo, nu cu un buchet de flori că știu că nu îți plac. Te voi aștepta cu un bucket de la KFC! Până atunci, voi da tot ce am mai bun la examenul scris de pe 8 iulie. Vei vedea că mă zbat pentru tine.

Meriți draga mea. Te îmbrățișez cu drag!

P.S. Până atunci pun pe repeat: