ăI-am povestit de curând unei prietene despre o excursie care m-a dus vrând-nevrând şi la Prislop. Cred ca mi-am bombardat toţi prietenii cu această povestioară, dar acum că mi-am făcut blog, trebuie să reiau povestea!

Prin noiembrie anul trecut, am pornit cu rucsacul în spate şi cu mami, într-un tur al oraşelor mult iubite din România şi anume: Sinaia, Sibiu, Alba Iulia, Sgihişoara, Braşov şi spre ghinionul meu am oprit şi la Prislop. Fix acolo am zăbovit cel mai mult!

Nu mă înţelegeţi greşit, sunt un om credincios, dar mă ,,lepăd” de tot ce înseamnă mers la biserică, închinat la clădiri fastuoase, picturi şi nu trece zi fără să mănânc brânză. Sunt de părere că nu trebuie să te făleşti cu credinţa ta şi m-ai ales să nu le-o bagi altora pe gât.

Era vreo 7 dimineaţa şi fiind luna noiembrie temperatura era sub 0 grade. M-am pus cu mami la coada către crucea preapromovatului Arsenie Boca. Săracul cred că se învârte în mormânt la ce dobitoci apar pe acolo. Românul e obişnuit cu cozile de pe vremea lui Ceaşcă, dar de ceva ani încoace mai stă la coadă doar dacă primeşte ceva pe moca ori la moaşte/ pupat cruci.

În spatele meu, era un grupuleţ format din două dudui care îi tot mustrau pe domnii de lângă că fac gălăgie. Nu mi-am imaginat că la coadă la pupat cruce băieţii se adresează unul altuia tot cu ,,coaie” dar probabil aşa îşi fac şi rugăciunile când se adresează Bărbosului. Una dintre dudui avea şi un prâslea cu ea. Mititeul era foarte revoltat şi tot repeta: ,,Mami, cum să pup crucea? Eu nu pup crucea! Nu vezi câtă lume e? Cum să o pup după ce au pupat-o toţi oamenii ăştia?” Care credeţi că a fost reacţia mamei lui? L-a mustrat şi pe el, l-a tras de mână, mai să îi dea o scatoalfă, că Dumnezeu e mare şi ne apără, cum să nu pupe cruce după toţi slinoşii? Adevărul e că un copilaş are la păcate de doar schimbul de salivă cu vreun zombie îl mai poate ierta. Nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am întors, de data asta eu să fiu cea care se ia de cineva, adicătelea de duduie. I-am spus frumos să lase copilul în pace că nu vorbeşte prostii, ba chair că are perfectă dreptate, cum să îl oblige să pupe crucea după noi toţi?

Aţi văzut excorcizări prin filmele de groază? Ştiţi că preoţii când se uită la omul care se presupune că e posedat îşi iau o anumită privire când realizează ce demon periculos e în acel om. Aşa m-a privit acea femeie. Am simţit cum sunt exorcizată cu privirea. Şi-a tras fiul mai aproape şi a început să dea mecanic din cap în semn că ,,Nu, nu ai dreptate”. Eu am împietrit: Îmi e milă de bietul băieţaş care va avea de îndurat mulţi ani de fanatism religios.

Credeaţi că asta e tot? Ei aş! Cum a auzit lumea că ajung la Prislop (un fel de Dubai al Europei) m-a rugat o prietenă să îi iau brăţară de acolo. Nu ştiu care e diferenţa între brăţăricile de la o biserică la alta,  se simte aerul de munte pe unele şi pe altele nu, mă depăşeşte situaţia.

M-am dus către căsuţa cu suveniruri şi am petrecut aproape 30 de minute doar pe holul acestei căsuţe. Nu ştiam ce e mai rău, coada la pupat cruci, frigul de afară, îmbulzeala din căsuţă sau faptul că nu ştiam unde e mami şi îi pusesem telefonul pe silent? Îmbulzeală, înjurături, toate babele erau operate şi până şi măicuţele care vindeau îşi pierduseră cumpătul. Într-un cuvânt: creştini!

Evident că m-am dat bătută şi am ieşit fără brăţărică.

,,Dumnezeu preferă lemnul, lemnul şi spaţiile mici”

Dar dacă vrei să faci bişniţăreală ai nevoie de ditai clădirea. 😀